Strofa I Când iubești, nu

Strofa I
Când iubești, nu ține minte
Vorba spusă la mânie,
Las-o vântului s-o poarte,
Ca pe-o frunză aurie,
Și păstrează dintre toate
Doar privirile curate.

Strofa II
Când iubești, nu pune ziduri
Între suflet și cuvânt,
Nicio inimă pe lume
Nu-i ferită de vreun vânt,
Dar iubirea știe bine
Cum să vindece destine.

Refren (hook)
Când iubești, iubești, iubești,
Fără frică, fără scut,
Când iubești, nu mai greșești,
Doar te pierzi în ce-ai avut,
Și rămâne-n tine dorul,
Ca un cântec, ca izvorul.

Strofa III
Când iubești, nu cere seama
Pentru tot ce n-a ieșit,
Toți greșim măcar o dată
Chiar iubind cu-adevărat,
Iar o inimă frumoasă
Știe când să lase-acasă.

Strofa IV
Când iubești, adună-n suflet
Râsul prins într-o privire,
Mâna care te-a găsit
Într-o zi fără ieșire,
Că din clipe mici și bune
Se nasc marile minuni.

Refren (hook)
Când iubești, iubești, iubești,
Fără frică, fără scut,
Când iubești, nu mai greșești,
Doar te pierzi în ce-ai avut,
Și rămâne-n tine dorul,
Ca un cântec, ca izvorul.

Strofa V
Când iubești, privește cerul
După ploaia care trece,
Vezi cum soarele se-ntoarce
Peste ramurile reci,
Așa face și iubirea,
După dor și despărțirea.

Strofa VI
Când iubești, rămâi lumină,
Chiar și când te doare mult,
Nu lăsa o rană veche
Să-ți ascundă ce-ai avut,
Fiindcă dragostea adevărată
Nu se pierde niciodată.

Strofa VII
Când iubești cu toată ființa,
Nu rămâi cu ce-ai pierdut,
Ci cu tot ce-a pus în tine
Un sărut și-un început,
Iar ce-a fost cu adevărat,
Niciodată n-a plecat.

Refren final (hook)
Când iubești, iubești, iubești,
Fără frică, fără scut,
Când iubești, nu mai greșești,
Doar te pierzi în ce-ai avut,
Și rămâne-n tine dorul,
Ca un cântec, ca izvorul.